Pilda vamesului si a fariseului

In aceasta  duminica, Mantuitorul Hristos ne pune inainte o pilda prin care ne descoperim, fiecare, cele dinlauntru ale noastre: Pilda Vamesului si a Fariseului. Acestia erau doi oameni de stari diferite. Fariseul era un om ce totdeauna participa la templu la sfintele slujbe si isi facea toate datoriile fata de Dumnezeu. Asa cum marturiseste el in rugaciunea sa, postea de doua ori pe saptamana, dadea zeciuiala la templu din toate cate avea si se socotea drept inaintea lui Dumnezeu, mai ales ca el cunostea Legea Veche,  ascultand-o neincetat, in fiecare sambata, la templu. Dar, in loc sa multumeasca lui Dumnezeu pentru cate i-a dat, el multumea pentru dreptatile sale, pe care le avea ca si cum le-ar fi avut de la sine, si nu le-ar fi primit din ajutorul lui Dumnezeu. El nu-i intoarce lui Dumnezeu cele pe care i le-a dat asa cum se cuvine sa le intoarcem. Acest om nu fura de la nimeni, nu era nedrept cu ceilalti oameni, nu era desfranat, ci avea o purtare cuviincioasa inaintea oamenilor. Dar, pentru ca el se socotea pe sine mai presus decat era si, mai ales, pentru ca se punea in cumpana cu dreptatile sale in contrast cu nedreptatile celorlalti, aceasta rugaciune nu era decat o lauda de sine si nu se indrepta spre Dumnezeu, ci tot spre el, prefacandu-se in osanda.

Si iata ca in urma sa a venit un vames, un om pacatos, unul din cei care strangeau birurile. Erau cunoscuti ca nu strangeau numai  ce se cuvenea, ci luau bir mai mare. Erau socotiti cei mai pacatosi oameni. Acest om, cunoscand pe Dumnezeu si maretia puterii Sale, a dorit si el sa se roage. Mai intai el nu indrazneste sa intre, sa mearga in mijlocul bisericii, ci numai la usa se opreste. Nici ochii nu si-i ridica spre cer, ci isi bate pieptul si zice: ,,Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul!’’… Vedem mai intai o stare sufleteasca a omului pacatos care isi da seama de multimea pacatelor sale. Avea pacatul acesta, al furtisagului, al nedreptatii si al asupririi semenilor sai. Dar hotaraste sa se opreasca, si, dandu-si seama de puterile sale cele slabe, cere mila si ajutorul lui Dumnezeu.

Rugaciunea sa este mai scurta, mai simpla, dar impreunata cu lacrimi, cu zbucium, cu suspin si, de aceea, este primita. Pacatele lui i se iarta si se intoarce indreptat la casa sa, in timp ce pacatele fariseului, care nu erau cunoscute de popor, ci doar de Dumnezeu, se fac si mai mari acum. Nu exista pacat mai mare ca mandria care izvoraste si alte pacate: dispretul fata de ceilalti oameni, nesocotirea milostivirii lui Dumnezeu, judecarea celorlalti. Mandria este radacina tuturor relelor.

Iata, vedem acum, la inceputul calatoriei catre Postul Mare, doua chipuri de oameni deosebite: unul care implineste Legea cea Veche, insa doar pe dinafara, si altul care nu o implineste, dar incepe sa o cunoasca pe dinlauntru. Pentru aceea se cuvine sa cugetam la cuvintele Mantuitorului Hristos si sa intelegem chemarea la rugaciune adevarata, care nu se poate intemeia decat pe virtuti. Amin!  

IPS Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului

Comments are closed.

css.php